| 06 Mai 2010
Meseria de guvernanta este relativ noua pe piata fortei de munca din Romania, unde inca este confundata cu cea de menajera sau de bona. Am stat de vorba cu Olivia Podobea, posesoare a unei firme de recrutare, pentru a afla mai multe informatii care sa ne ajute sa facem diferentierea in acest sens si sa intelegem cat de importanta e guvernanta atunci cand parintii nu au timp sa se ocupe de copilul lor.
Cum de v-ati gandit la recrutarea de guvernante in contextul recrutarii de personal educational?
Lucrurile sunt foarte interesante... Provenind din domeniul educational, eu insami, fiind si parinte si analizand si piata din acest domeniu, am realizat ca sunt lucruri din trecut care, in prezentul acesta agitat, pot aduce un plus de stabilitate, de sprijin si de afectiune copiilor. Ma refer aici la faptul ca parintii depun foarte multe eforturi in zona materiala, neglijand-o astfel pe cea emotionala. Dupa cum vedeti, din punctul nostru de vedere, nevoia de guvernante a fost identificata in plan emotional si abia apoi educational. Sa explic.
Copiii nostri, tinerii de astazi sunt pusi in fata multor cerinte care le sunt adresate de parinti, de scoala, de societate. Ei sunt cei care trebuie sa fie si buni la scoala, si performanti la activitatile extrascolare alese de parinti si buni prieteni etc. De multe ori, in acest marasm, lucruri de baza precum timpul personal, bunele maniere care se invata si se consolideaza in familie, sentimentul de lucruri sub control, continuitatea dispar... Aici poate interveni un psiholog, dar deja e nevoie de un alt timp si o alta disponibilitate pentru acest lucru sau o guvernanta...
Care ar fi, in acest context, principala diferenta intre bone si guvernante?
Am studiat acest termen atat pentru ca noi avem in vedere un concept care, daca vreti, revigoreaza intr-o anumita masura educatia in familie, dar si pentru ca el poate fi usor confundat daca este analizat cu echivalentele sale folosite in alte tari europene. In Franta, de pilda, guvernanta este acea persoana care se ocupa de menaj si, in subsidiar, poate supraveghea si copiii familiei. Pe de alta parte, in nomenclatorul de meserii din Romania, guvernanta este, in mod clar, acea persoana care are o formatie didactica, are solide cunostinte de psihologie a copilului si care presteaza servicii educationale la domiciliul copiilor.
Cu alte cuvinte, ea este cea care vine zilnic in caminul copilului si este alaturi de el la masa, avand astfel ocazia de a lucra asupra bunelor maniere. Mai departe, tot ea este cea care il ajuta la teme, daca este cazul, si il directioneaza educational si psihologic prin problemele cu care el se confrunta cu colegii, cu profesorii etc. Tot ea este cea care poate organiza iesiri cu copilul, avand diferite obiective educationale in acest sens. Nu uitam faptul ca, daca ea vorbeste o limba straina, il poate invata pe copil acea limba, dar nu in varianta de meditatie sau de curs, ci de conversatie permanenta, lucru perfect aplicabil si fezabil. Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai bine. Tot ea discuta pur si simplu cu el... Pare ciudat, dar parintii nu mai au timp...
Desi este clar, poate ar ajuta sa specificati clar ce anume NU face guvernanta?
Aveti dreptate, este necesara si aceasta lista de indatoriri pe care guvernanta nu le preia si care intra in sfera bonei de responsabilitati. Astfel, guvernanta nu face menaj, nu face mancare, nu face cumparaturi, nu spala, nu calca. Daca discutam chiar si de bone, si aici, din motive financiare, lucrurile se amesteca. In mod corect, atributiile bonei vizeaza supravegherea copiilor. Se presupune ca acestia au o serie de lucruri de facut, alese de ei sau de parinti, iar bona se asigura ca ei le duc la indeplinire si ca sunt in siguranta pe perioada cat ea ii supravegheaza.
Sa nu uitam ca termenul de bona este de fapt o echivalare romaneasca a termenului de baby sitter, adica persoana care sta cu copilul. Daca se asteapta de la bona ca ea sa fie cea care alege activitati educationale pentru copil, atunci intram in sfera de activitate a guvernantei. Cand bonei i se dau in mod clar atributiuni de menaj, cumparaturi, spalat, calcat, atunci, de fapt, discutam de o menajera care se va ocupa si de supravegherea copiilor. Profilele persoanelor in fiecare din aceste trei cazuri sunt cu totul diferite.
Cine sunt cei care solicita astfel de servicii de recrutare (de guvernante)?
In acest moment, continuam de fapt un proces de educare a pietei de potentiali clienti deoarece exista inca multe familii care cauta, de fapt, bona si guvernanta in aceeasi persoana. Avem insa satisfactia de a vedea ca orientarea spre guvernante capata substanta in sensul ca solicitantii sunt familii care isi pot permite financiar sa plateasca o guvernanta, care, de cele mai multe ori, au si menajere, si care pun un mare accent pe elementele de educatie pentru societate. Observati ca vorbim din nou de educatie, facand aici diferenta intre aceasta si instructia propriu-zisa. Educatia inseamna formare de deprinderi- in primul rand sociale, in timp ce instructia echivaleaza cu acumulare de cunostinte si, in mod fericit, cu deprinderea de a le pune in aplicare. Efectuarea temelor intra in categoria instructiei, nu a educatiei.
In ce consta procesul de recrutare de guvernante?
Modul in care noi procedam poate fi sau nu diferit de cel al altor agentii, dar ceea ce face diferenta pe aceasta piata este nivelul de profesionalism solicitat de clienti si adoptat de agentii.
Pentru noi este important sa testam de la aspecte de baza precum aspect fizic si vestimentar, corectitudinea exprimarii, pana la atitudini si principii de viata legate de educatia copiilor. Facem acest lucru prin interviuri destul de lungi, prin teste scrise, prin probe practice care vizeaza modul de relationare la prima vedere cu un copil pe care persoana in cauza nu il cunoaste.
Ce fel de probleme ati intampinat?
Ati pus aici degetul pe rana. Nu doresc sa emit judecati de valoare, insa activitatea desfasurata pana in prezent m-a facut sa realizez practic ca, in acest moment, acest concept de guvernanta nu are o foarte mare sustinere in piata de candidati. Discutam aici de persoane cu o educatie aleasa de ele insele, cu vocatie in a lucra cu copiii si cu disponibilitatea de a o face in cadrul unei familii. Sunt greu de gasit astfel de persoane pentru ca si ele vin dintr-o societate care, pana de curand, a uitat de familie, de bune maniere, de principii.
Un alt aspect controversat il reprezinta cerintele parintilor. Se doresc in mod deosebit persoane intre 30-45 ani. Acestea insa isi cauta locuri de munca in institutii. Se cauta guvernante pentru copii de la 2 ani, ba chiar mai mici, ceea ce denota ca parintii nu diferentiaza foarte bine profilele bonei si guvernantei. Persoanele cu profil de guvernanta nu accepta sa lucreze cu copiii de aceasta varsta deoarece considera ca, obligatoriu, vor trebui sa faca si mancare, sa schimbe copilul si, poate, sa faca si menaj usor. De asemenea, un aspect crucial este faptul ca, desi se solicita personal foarte bine pregatit si cu o varsta ce le incadreaza pe guvernante in randul persoanelor active, parintii nu sunt pregatiti sa ofere salarii motivante si, mai ales, forme legale de angajare, respectiv carti de munca sau contracte de munca.
In aceste conditii, este o activitate care merita? Din toate punctele de vedere?
Merita atunci cand orientarea firmei de recrutare este oricum educationala, cum este cazul nostru, si cand firma isi propune sa activeze si in domeniul de educare a opiniei publice. Este, deci, o cauza pe termen lung.
