| 04 Mai 2010
Se iau: un strop de curcubeu, doua fasii de panglica, un joben si o pereche de troponei; se amesteca energic intr-o cutiuta muzicala, se adauga un praf de titirez si se elibereaza in mijlocul piticilor adunati pentru magie: Buna dimineata lumeeeeeeeee!!! Eu sunt Marcellino!!!
Si asa a prins contur clovnul Marcellino, nascut din dorinta de copilarie a unui „om mare”!
Ma priveam in oglinda si nu-mi incapeam in piele de bucurie! Licuricii din priviri puteau lumina intreaga lume!
Din acea zi si pana azi au trecut aproape 4 ani, cu suisuri si coborasuri, insa emotia costumarii si a intalnirii cu copiii a ramas neschimbata sau chiar a crescut!
Inca imi amintesc inceputurile timide de prin galeriile comerciale sau parcuri sau prima petrecere. Si inca zambesc la aceste ganduri!
Fiecare zi petrecuta in pielea (costumul) lui Marcellino si-a pus amprenta asupra mea!
Am vrut sa renunt de nenumarate ori, mi-am dorit sa fac altceva, sa fiu „om mare” – in zadar! Ispita colorata ma privea strengareste de pe umeras… si sfarseam in mijlocul evenimentelor condus de o forta exterioara, de parca costumul avea propria vointa si se plictisea in dulap. Isi dorea sa ia parte la noi aventuri, sa cunoasca noi si noi prichindei si sa se reintalneasca cu cei deja stiuti. Si am cedat! M-am contopit cu costumul, cu ideea de libertate si cu dorinta de necunoscut.
De ce clovn? De ce nu!
M-am intrebat si eu mult timp. Pentru ca in spatele mastii pot fi cine vreau! Pot zbura printre nori si stele, ma pot duela cu cei mai temuti pirati, pot salva printese din ghearele zmeilor si pot cuceri noi teritorii sau pot colora gargarite alaturi de zane!
Pentru ca este un personaj universal, cu libertate de exprimare si de actiune, si poate avea cate un strop din calitatile fiecarui supererou. Pentru ca este!
Mi-am facut prieteni nenumarati de la un voinic cu nasuc carn sau o printesa pistruiata, la parinti si bunici. Si cu totii ma privesc cu aceeasi admiratie si bucurie care ma fac sa zambesc si sa imi doresc mai mult! Am avut si experiente neplacute care au fost repede estompate de intamplarile frumoase la care am luat parte!
E minunat sa vorbesti vrute si nevrute cu un pici roscat care la inceput s-a ferit de tine, dar care, dupa ce l-ai salutat, vrea sa te ia acasa; sau sa povestesti despre zane si taramul fermecat cu o pustoaica cu strungareata; sau sa joci prinsea cu grupa mica.
Si cate ti se pot intampla! Minuni colorate desprinse parca din povesti cu feti-frumosi si Ilene cosanzene, menite sa-ti readuca bucuria in suflet! Sa-ti doresti sa fii din nou primul care sare la sotron sau ultimul descoperit la v-ati-ascunselea, sa-ti doresti sa rontai acadele multicolore sau sa furi mere de prin vecini!
Sa-ti doresti sa fii COPIL!
Si pana la noi aventuri: Zambiti!!! (mai des si mai mult!) Marcellino@www.petrecereadincutie.ro
