| 13 Mai 2010
Prea adesea, ceea ce teoretic par momente de bucurie si liniste impreuna cu familia, practic se transforma intr-un razboi al nervilor si al violentei verbale, de multe ori chiar violentei fizice.
Puterea indiferentei
Puterea pe care o are societatea in care traim este uriasa: bunuri de consum facil de procurat, statut social inalt, tentatii de tot felul la tot pasul – nu este foarte usor sa rezisti la asa ceva. Si atunci, in fiecare zi ceri de la tine tot mult si mai mult … pana cand intri intr-un fel de cerc vicios in care aproape nu mai poti iesi. Pretul pe care il platesti este timpul tau (singura resursa pe care toti o avem distribuita in mod egal). Nu mai ai timp de familie, nu mai ai timp de copiii tai, de multe ori nu mai ai timp nici pentru tine… insa cui ii pasa? Toate relatiile tale de familie devin din ce in ce mai tensionate, pana la destramare… tu esti din ce in ce mai nefericit…Atunci esti nevoit sa faci ceva sa poti merge mai departe: iti pui masca omului imbatabil, atotputernic si care detine controlul – e ca si cum puterea indiferentei a pus stapanire pe tine…
Avem dreptul sa cerem, insa nu sa pretindem de la ceilalti
Si astfel ai impresia ca daca familia “ te iubeste”, TREBUIE sa faca tot ceea ce ii impui tu, fara a intelege ca nu ei sunt responsabili pentru frustarile, oboseala si starea de permanenta nemultumire a ta. Nu prea iti dai seama ca familia nu este un cos de gunoi in care tu poti descarca toate lucrurile neplacute cu care esti obligat sa traiesti, daca le accepti ca atare. Ai nevoie ca altii sa poarte raspunderea pentru ceea ce simti sau nu simti tu. Ai nevoie sa arati cu degetul la ceilalti membri ai familiei pentru a gasi o justificare. Insa ceea ce nu stii este ca acest fapt duce cu cea mai mare rapiditate si in mod sigur la distrugerea acelor relatii de familie.
Sarcinile domestice doar pentru unii
In familia traditionala romaneasca, treburile gospodaresti cad, de obicei, in sarcina femeii. Si nu stiu cat de relaxant este ca, dupa ce ai venit de la serviciu (daca mai ai si un sef/sefa greu de suportat – deh, si ei au nevoie sa-si descarce frustrarile undeva, iar la job este un loc propice), sa gasesti o harababura totala in casa, dezordine peste tot, vase de spalat, poate ceva rufe de calcat, sa mai pun si gatitul? Noroc ca s-au inventat masinile automate de spalat rufe J … Asa ca, dupa provocarile sociale la care esti nevoit sa faci fata in societate, apar cele de acasa, ca si cum nu a-i avea suficiente pe cap… Si, in plus, este necesar sa fii draguta cu partenerul tau de cuplu, ca are nevoie de relaxare, doar a venit de la serviciu si este obosit… ca parca tu vii de la petrecere…
Femeile au in fisa postului si educatia copiilor, barbatii se ocupa de “chestii importante“
Daca exista si copii care merg la scoala, lucrurile devin si mai provocatoare. Mentalitatea romaneasca ce are la baza ideea ca “barbatii aduc banii si femeile se ocupa de casa si copii” intra din nou in rol. Ce conteaza ca acum si femeile merg la serviciu? Acest lucru pare a se uita! Doar, temele trebuie facute ! Si la atatea meciuri cate sunt, discutii politice importante si dezbateri filozofice existente pe Pamant, cand sa mai aiba bietii barbati timp sa se ocupe si de copii ? Doar ei aduc banii, nu este de ajuns ?
Si iata cum trece viata noastra, zi dupa zi, din ce in ce mai epuizanta, iar relatiile noastre de familie devin doar niste “proceduri de rutina” in care nici nu prea ai timp sa vezi prea multe sau nici nu vrei sa te gandesti pentru ca nu prea ti-ar placea de recunosti ceea ce descoperi.
Momentele de gratie…
Sunt perioadele in care, vrem, nu vrem, petrecem mai mult timp impreuna, suntem oarecum nevoiti sa relationam unii cu ceilalti, chiar daca nimeni nu ne-a explicat niciodata nici despre comunicarea in cuplu, despre cea cu copii nici atat. Suntem doar impinsi sa facem anumite lucruri fara a sti exact cum. Nici macar o data nu ne gandim ca intr-o relatie sunt 2 persoane si fiecare persoana este responsabila pentru ea insasi. E o vorba “cine seamana vant, culege furtuna”, iar relatiile verbale abuzive sunt pentru societatea romaneasca ceva normal. “Dar eu ii vreau binele”, aud de multe ori. Sunt de accord, dar “Ai verificat ca si pentru partenerul tau de cuplu sau copil, el vrea acel bine pe care il consideri tu ?”… adesea aceasta este sursa de plecare a multor certuri si conflicte. Nici prin cap nu ne trece ca in acest fel distrugem incet dar sigur stima de sine a celuilat, care nu va dori decat sa fuga cat mai repede de langa noi…
Roluri responsabile pentru adultii din familie
Sunt multi adulti in familiile romanesti, care cel putin din punct de vedere biologic, se comporta ca niste copii. Nu ma refer aici la acea inocenta copilareasca , ci la anumite comportamente concrete: pusul rufelor murdare in cosul special amenajat, anumite treburi gospodaresti cum ar fi pusul sau stransul mesei, spalatul vaselor… in general acea neputinta invatata a unui adult de a-si purta singur de grija . Este necesar sa fie depasita aceasta faza pentru a crea un sistem de familie bazat pe relatii de tip adult-adult.
Si atunci: CE ESTE DE FACUT ?
In primul este necesar sa constientizam si sa acceptam ca relatia noastra nu este asa cum ne dorim ( cum: fiind atenti la momentele de timp in care petrecm mai mult timp impreuna, daca ne cretam , daca facem lucruri care nu ne fac placere ). Apoi sa intelegem ca daca am obtinut un anumit comportament de la celalalt este direct legat de maniera in care ma comport eu. Daca vreau de la ceilalti o schimbare, este absolut necesar sa schimb eu ceva la felul meu de a fi.
In al doilea rand sa invatam sa ne exprimam nemultumirea, sa invatam sa vorbim unii cu altii, fara a ne jigni. Exista multe carti si cursuri unde se poate face acest lucru. Cu alte cuvinte sa invatam sa negociem castig-castig…
Si nu in ultimul rand, multe certuri si conflicte sunt centrate pe reprosuri si jigniri personale, si nu pe gasirea de solutii, acceptate de toate partile implicate, ceea ce face ca acestea sa se repete la infinit sis a fie doar consumatoare de timp si energie
