| 02 Iulie 2010
Traim in epoca informatizarii. Copiii nostri au inceput sa se joace cu computerul, sa invete cu computerul, sa comunice cu/prin el. Tot mai des, in loc de recompense, de jocuri, de carti sau de jucarii, ei cer parintilor „Calculator!”. Computerul (calculatorul, cum ii spunem in mod uzual) devine o parte importanta a vietii lor. Ei sunt importanti pentru noi. De aceea merita sa ne intrebam:
„Cat timp poate sa ocupe calculatorul din viata copiilor nostri?” si mai ales „Cum?”
In cele ce urmeaza, fiecare parinte va putea gasi mai departe optiuni/alternative de folosire a computerului de potrivit virstei si nevoilor personale ale propriului copil.
Computerul la varsta prescolara – „Mos Craciun ne-a adus calculator!”
Parintii cauta sa-i ofere copilului tot ce e mai bun si mai nou. Cel mai nou si mai incitant cadou pare astazi computerul. Mirajul copilariei ajunge astfel sa se amestece cu oferta tehnologiei si aflam ca „Mos Craciun ne-a adus calculator!”
La varsta gradinitei principala activitate a copilului este insa jocul. El alearga, construieste, tipa, viseaza, se bucura si prin joc: jocul este viata lui. Dincolo de felul spectaculos si/sau dragalas in care se joaca copilul nostru, el creste si se dezvolta prin joc. In acest mod isi stimuleaza (si antreneaza) corpul si mintea. Caci jocul este activitatea prin care li se poate dezvolta corect atat scheletul si muschii cat si perceptia, logica si fantezia. Jocul are finalitate formativa: copilul devine capabil sa inteleaga lumea in care traieste si sa se integreze in ea. Jucandu-se el are ocazia sa-si adinceasa cunostintele despre lumea in care traieste, sa-si perfectioneze limbajul si comunicarea cu ceilalti oameni, sa-si formeze toate deprinderile si abilitatile de care va avea avea nevoie pentru a fi un o persoana matura, independenta.
Dar cum se joaca un copil cu computerul ?
In primul rand este clar ca miscarea se transforma in .... nemiscare pe scaun, in fata monitorului. Transpus total in fata ecranului el doar simuleaza participarea la cursele de masini sau la luptele dintre tot felul de razboinici. Pentru ca in realitate nu face nimic, este doar un spectator. Este adevarat ca sta nemiscat in timp de soarbe imaginile si sunetele cu care-l fascineaza internetul. Si este cuminte, ceea ce este una dintre capcanele teribile pentru noi, parintii epuizati dupa o zi de munca. Sau se agita in timp cucereste teritorii virtuale si ucide frenetic luptatori inamici. Si devine incantat de ispravile lui, ceea ce pe noi ne multumeste si ne face sa credem ca i-am oferit lucrurile bune de care are nevoie.
La aceastea se adauga stagnarea interioara, bulversarea psihica: copilul nostru este supus unui adevarat asediu de informatii, de forme si culori fara nici o legatura cu nevoile si cu posibilitatile lui de intelegere. Majoritatea reclamelor, spoturilor si jocurilor au culori care-i obosesc privirea, forme care-l dezorienteaza si exprimari care, in loc sa-i stimuleze gandirea, o incetineste si o poate simplifica (standardiza).
Iar dincolo de toate acestea, copilul este coplesit de ... singuratate. Tocmai acum, cand e momentul sa depaseasca granitele caminului, sa cunoasca mai bine lumea de afara si sa-si petreaca majoritatea timpului intre copii de varsta lui.
PENTRU ASTA ARE NEVOIE DE NOI, PARINTII LUI! SI DE COPII, DE PRIETENII LUI!
„Si calculatorul?” veti intreba. “Cu el poate sa faca atatea lucruri, acum totul se face pe calculator!”
Chiar asa?
Hai sa ne oprim un pic si sa ne amintim ca nu ne nastem cu procesoare si monitoare ci cu creier, cu ochi, cu urechi, cu maini si cu multe alte parti care cresc impreuna si devenim ... oameni. Intai suntem copii si apoi devenim adulti. Intai ne jucam si apoi invatam sa facem lucrurile „de-adevaratelea”.
De aceea va propun asa:
- Computerul sa fie doar una dintre jucarii. Folositi computerul pentru inceput la jocuri simple ce reproduc activitatile distractiv-educative facute la gradinita.
- Invatati-va copilul sa cunoasca lumea reala si sa se bucure de ea. Sa descopere direct realitatea care-l inconjoara: sa vada culorile florilor, sa guste fructele proaspete, sa atinga animale si plante vii, sa miroasa aerul si asculte zgomotele dintr-o padure. Si apoi sa adanceasca aceasta cunoastere prin motoarele de cautare din mediul virtual atat cat mintea lui de cativa anisori poate cuprinde. Adica cateva zeci de minute pe zi (maxim 30).
- Feriti-l de imaginile violente si de mesajele pornografice. Este responsabilitatea dumneavostra ca parinte sa-l protejati si sa-i oferiti un mediu sigur si armonios pentru mintea si sufletul lui
- Invatati-l mai intai sa comunice si inchege legaturi cu persoanele semnificative din viata lui si cu partenerii de joaca, indiferent daca sunt de la „gradi” sau din parc: sa asculte, sa intrebe si sa raspunda celui de langa el. In acest fel va putea avea sprijinul consistent al adultilor si prietenia adevarata a copiiilor. Curand (odata cu deprinderea scrisului si cititului) il veti putea indruma apoi si in ce priveste comunicarea pe internet – ajutandu-l sa se adapteze la rapiditatea informatiei si la lipsa contactului direct cu interlocutorul..
