Scris de Trusa pentru Parinti | 19 Mai 2010

Cu totii stim deja cat de importanta este alimentatia pentru sanatate, cat de benefice sunt legumele si fructele pentru stimularea imunitatii organismului si cat de daunatoare pot fi anumite alimente sau obiceiuri alimentare gresite.

Dar mai stim si ca, de multe ori, bucataria se transforma, la ora mesei, intr-un adevarat teren de razboi intre parinti si copii.  Putem face ceva pentru ca fructele si legumele sa devina o placere pentru copil? Putem sa ii transmitem copilului cateva principii nutritionale corecte care sa il ajute sa creasca si sa traiasca sanatos? Am discutat cu specialisti si avem vesti bune: putem invata copilul sa se hraneasca sanatos.

 De cate ori nu am simtit frustrarea cand, dupa ore intregi petrecute in bucatarie, copiii au refuzat sa manance preparatele sanatoase pregatite de noi cu tot dragul? De cate ori n-am fost tentati sa spunem „Mananci ce ti-am gatit sau nu mananci deloc!” cand copilul refuza cu incapatanare si fara nicio explicatie rationala sa guste macar dintr-un fel nou de mancare?? De cate ori n-am fost tentati sa cedam la santaje si sa le oferim copiilor doar mancaruri gustoase, dar nesanatoase precum cartofi prajiti, hamburgeri si ciocolata doar pentru a-i vedea mancand?

Pediatrii si nutritionistii spun ca fiecare copil are personalitatea sa dietetica, personalitate ce nu trebuie ignorata. Datoria parintilor este sa prezinte copilului o gama foarte variata si sanatoasa de gusturi, culori, alimente si combinatii si sa lase copilul sa aleaga ce mananca astfel incat sa se ajunga firesc la un echilibru.

Unii copii vor refuza din start anumite gusturi, mirosuri sau culori in mancare. Ei nu trebuie in niciun caz fortati sa manance, ci trebuie gasite solutii alternative prin adaugarea de mirodenii sau ingrediente care modifica gustul mancarii sau prin schimbarea formei de prezentare a acesteia. Un copil care refuza mancarea de spanac pentru ca nu ii plac alimentele verzi poate fi totusi convins sa manance placinta cu branza dulce si spanac. Un copil care refuza sa manance broccoli gatit la abur pentru ca nu ii place gustul poate fi convins sa manance supa crema de broccoli pentru ca smantana, parmezanul si mirodeniile atenueaza aroma acestei legume foarte sanatoase. La orice mancare putem adauga un pic de lapte, un pic de unt, un pic de sare sau de piper sau alte mirodenii astfel incat sa ajungem la un gust pe placul copilului. Mancatul devine astfel un joc cu ingrediente, forme si culori la care vor participa cu placere atat parintii, cat si copiii.

Fiecare parinte s-a confruntat, la un moment dat, cu o situatie problematica legata de comportamentul alimentar al copilului sau: „nu vrea sa manance nimic”, „mananca doar ce-i place”, „refuza legumele/mancarea gatita”, „nu vrea sa vina la masa atunci cand il strig”, „mananca doar la TV sau in timp ce ne jucam” etc.

Atunci cand aceste manifestari nu sunt „corectate” la timp, devin frecvente, suparatoare si dau nastere la ingrijorari, uneori excesive, din partea parintilor, iar mesele ajung sa fie un „camp general de lupta”. Hranirea copilului este, de altfel, la varste mici, in cursul procesului de dezvoltare normala, terenul pe care copilul si parintii dezbat conflictul dintre dependenta (a fi hranit) si independenta (a se hrani) deoarece copilul are nevoie sa isi stabileasca independenta cu privire la alimentatie si sa isi descopere identitatea in cadrul familiei, sa faca alegeri proprii si sa puna la incercare limitele tolerantei parintilor.

Aproximativ 25-40% dintre copiii mici prezinta tulburari de hranire, colici, varsaturi si refuzul alimentatiei (de ex. bebelusii prezinta, in mod natural, o fobie fata de alimentele noi, dar accepta majoritatea alimentelor dupa expuneri repetate). Desi unele dintre aceste tulburari sunt tranzitorii, altele, cum fi refuzul alimentatiei sau selectivitatea alimentara, sunt prezente intr-un procent de 3% pana la 10% dintre copii. Cele mai multe tulburari de hranire apar in primii ani de viata si majoritatea dintre acestea dispar dupa varsta de 3-4 ani.

Pentru a preveni aparitia unor astfel de tulburari, o serie de reguli simple s-au dovedit a fi eficiente:

• Stabilirea unui program regulat de servire a mesei, fara „gustari” intre mese (lapte, suc, biscuiti etc).
• Mesele se servesc la masa, in bucatarie, impreuna cu membrii familiei (si ceilalti mananca in acelasi timp cu copilul).
• In timpul mesei, nu distragem atentia copilului cu jucarii, jocuri sau televizor pentru a-l determina sa manance (jucariile stau in camera de joaca, televizorul este inchis). ”Acum mancam, apoi ne jucam/ne uitam la televizor”.
• Daca apar comportamente negative in timpul servirii mesei (copilul refuza sa manance, arunca cu mancarea, tipa sau face crize de furie), finalizam masa si nu incercam sa-i oferim ca alternativa alimente preferate, nu insistam sa manance prin rugaminti sau amenintari. In mod surprinzator, copiii accepta mai greu alimentele noi atunci cand sunt recompensati sau fortati sa le manance si mananca mai putin atunci cand parintii sunt foarte insistenti si anxiosi.

In cazul in care dificultatile de alimentatie persista perioade lungi de timp si influenteaza dezvoltarea normala a copilului se recomanda solicitarea unei evaluari medicale complexe deoarece acestea pot fi asociate atit cu tulburari somatice, cat si cu tulburari de natura psihica sau psihologica.

Dr. Simona Druga (Buzila), Medic specialist psihiatrie pediatrica, Centrul de psihiatrie si psihoterapie Mindcare.