| 22 Iulie 2010
Pentru ca tot a venit vara si pentru ca tentatiile pentru copii, dar si pentru cei mari sunt din ce in ce mai mari, ne-am gandit sa vorbim cu doamna doctor nutritionist Anamaria Iulian pentru a afla ce trebuie sa evitam cel mai mult si cum sa ne ajutam copilul si pe noi sa alegem ce este mai potrivit intr-o lume “asaltata” de reclame la diferite produse de consum.
Este stiut ca in ultima vreme a crescut numarul copiilor supraponderali. Care ar fi principalele cauze? As dori daca se poate sa imi raspundeti, mai intai ca nutritionist si apoi ca psihoterapeut.
In cele mai multe cazuri, putem vorbi de un dezechilibru intre necesarul energetic al organismului si aportul exagerat de kilocalorii din alimentatie, dar trebuie sa luam in calcul si o anumita predispozitie genetica, numarul si marimea celulelor grase, anumite tulburari hormonale, afectiuni si efectele anumitor medicamente. Dintre factorii psihologici implicati putem aminti: starile conflictuale, dezamagirea, tristetea, singuratatea, plictiseala, dar si bucuria. Foamea inseamna instinct fiziologic, iar mancarea nu trebuie transformata in prieten, in refugiu sau intr-un act hedonic menit sa ofere placere si satisfactie.
Inainte de a afla recomandarile dvs., va intreb ce inseamna “nutritie”? Dar “nutritie pentru copii”?
Nutritie inseamna, de fapt, o alimentatie care nu contine doar kilocalorii goale, ci si nutrienti: aminoacizi si acizi grasi esentiali, proteine de calitate inalta, vitamine si minerale, oligoelemente, fibre adica principii nutitive care construiesc “ceva” in organismul nostru si nu se transforma doar in “energie stocata”, adica grasime.
Nutritie pentru copii reprezinta o balanta energetica adecvata varstei si activitatilor copilului, adica un echilibru permanent intre aportul si consumul de kilocalorii, un aport nutritional congruent cu nevoile organismului copilului, dar si priceperea parintelui de a “propune” alimente sanatoase si nu de a le “impune”.
Ce ne recomandati, noua parintilor, sa alegem in primii ani de viata ai copilului cand se deprind obiceiurile alimentare: sa ascultam ce spun bunicii ori vecinii sau sa mergem la pediatru, specialist si/sau sa ne documentam? Cand ne documentam de ce ar trebui sa tinem cont?
Parintii trebuie sa stie ca gustul este cel mai “educabil” dintre simturile noastre, deci cu cat vor incepe mai devreme sa-l invete pe micut cu gustul legumelor si al fructelor proaspete, cu atat va fi mai bine.
Putem sa-i ascultam si pe bunici, dar cel mai bine ar fi sa fim creativi, sa ne pastram curiozitatea si dorinta de cunoastere vie, intreband: medicul de familie, pediatrul, citind carti sau dand “search” pe Google, in cautarea unei surse autorizate si mai usor accesibile.
Cu ce difera alimentatia recomandata pentru varsta 0-3 ani fata de 6-14 ani, sa zicem?
Intre unu si trei ani se formeaza obiceiurile alimentare pentru toata viata si se trece treptat la o alimentatie solida. In pricipiu, alimentatia pana la trei ani contine multe alimente lichide, pasate sau amestecate. Copilul va consuma zilnic intre 300-500ml lapte, 50 g de carne alba (pasare sau peste) aproape in fiecare zi, un ou la 2-3 zile, multe fructe si legume. Mezelurile sunt interzise si, de asemenea, nu se vor oferi copiilor leguminoase uscate (fasole, mazare, linte), condimente sau zahar, sare, ceapa si usturoi. Se vor evita dulciurile concentrate, sucurile de fructe imbogatite cu zahar, sosurile grase, alimentele alergizante: ciocolata, zmeura, capsunii, arahidele (mai prezinta si risc de aspiratie).
Care sunt principalele alimente recomandate, de fapt?
O alimentatie sanatoasa inseamna o alimentatie “vie” bazata pe multe legume proaspete, cat mai variate si mai colorate (pentru a obtine toata gama de fitonutrienti), pe carbohidrati complecsi din cereale, leguminoase, orez, paine - toate din faina integrala (fibre, vitamine din complexul B), pe proteine de calitate inalta din carnea de pasare, peste si carne slaba de vita, dar si pe proteinele din lapte, branzeturi, iaurt, oua si pe fructe. Important este sa stim ce mancam si pentru asta este necesar sa mancam “rudimentar”: salate, carne la gratar, alimente cat mai putin preparate termic si nu mezeluri, pate sau carnati.
Ce sa evitam cel mai mult si cum sa ajutam copilul sa aleaga ce este mai potrivit intr-o lume “asaltata” de reclame la diferite produse de consum? Este cea mai buna solutie sa interzicem?
Cel mai bine ar fi ca acel copil mic sa nu fie lasat mai mult de doua-trei ore in fata televizorului si a calculatorului si sa nu fie luat prea des la cumparaturi. Interzicerea nu este o solutie, insa negocierea da, iar un atuu in acest proces ar fi “setarea” gustului copilului pe o alimentatie sanatoasa, inca din primul an de viata.
In situatia in care, din oricare motiv, copilul a ajuns la o greutate nedorita, ce este de facut? Care sunt etapele care trebuie urmate pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Daca s-a ajuns aici din cauza surplusului caloric exogen (alimentatie in exces), primul obiectiv ar fi pastrarea greutatii actuale deoarece copilul este in crestere. Apoi, cu ajutorul unui medic, obtinerea unei alimentatii corecte, calitativ si cantitativ, dupa care se recomanda practicarea, cu consecventa, a unui sport.
Cum ne comportam cu rudele sau prietenii care aduc dulciuri ori de cate ori vad copilul?
In cel mai simplu mod posibil, ii rugam, cu zambetul pe buze, sa ne acorde privilegiul de a ne hrani, singuri, propriul copil.
Ce le recomandati sa consume persoanelor ocupate care nu au timp sa gateasca?
E cu atat mai bine pentru ca vom putea savura alimente cat mai putin preparate termic: salate, cereale integrale, iaurturi, peste alb gatit la cuptor 20 de minute, paste ”al dente” cu putin ulei de masline si suc de rosii. Ne vom putea bucura de fructele de sezon si de gustul unui sandwich facut corect.
Va rog sa le transmiteti un mesaj cititorilor nostri!
Cineva scria odata: ”Rabdarea si umorul sunt camilele cu care treci orice desert”, la care as mai adauga doar ...dorinta (prin care inteleg motivatia) de a reusi… in orice faci.
