| 19 Mai 2010
Fiecare parinte s-a confruntat, la un moment dat, cu o situatie problematica legata de comportamentul alimentar al copilului sau: „nu vrea sa manance nimic”, „mananca doar ce-i place”, „refuza legumele/mancarea gatita”, „nu vrea sa vina la masa atunci cand il strig”, „mananca doar la TV sau in timp ce ne jucam” etc.
Atunci cand aceste manifestari nu sunt „corectate” la timp, devin frecvente, suparatoare si dau nastere la ingrijorari, uneori excesive, din partea parintilor, iar mesele ajung sa fie un „camp general de lupta”. Hranirea copilului este, dealtfel, la varste mici, in cursul procesului de dezvoltare normala, terenul pe care copilul si parintii dezbat conflictul dintre dependenta (a fi hranit) si independenta (a se hrani) deoarece copilul are nevoie sa isi stabileasca independenta cu privire la alimentatie si sa isi descopere identitatea in cadrul familiei, sa faca alegeri proprii si sa puna la incercare limitele tolerantei parintilor.
Aproximativ 25-40% dintre copiii mici prezinta tulburari de hranire, colici, varsaturi si refuzul alimentatiei (de ex. bebelusii prezinta, in mod natural, o fobie fata de alimentele noi, dar accepta majoritatea alimentelor dupa expuneri repetate). Desi unele dintre aceste tulburari sunt tranzitorii, altele, cum ar fi refuzul alimentatiei sau selectivitatea alimentara, sunt prezente intr-un procent de 3% pana la 10% dintre copii. Cele mai multe tulburari de hranire apar in primii ani de viata si majoritatea dintre acestea dispar dupa varsta de 3-4 ani.
Pentru a preveni aparitia unor astfel de tulburari, o serie de reguli simple s-au dovedit a fi eficiente:
- Stabilirea unui program regulat de servire a mesei, fara „gustari” intre mese (lapte, suc, biscuiti etc).
- Mesele se servesc la masa, in bucatarie, impreuna cu membrii familiei (si ceilalti mananca in acelasi timp cu copilul).
- In timpul mesei, nu distragem atentia copilului cu jucarii, jocuri sau televizor pentru a-l determina sa manance (jucariile stau in camera de joaca, TV-ul este anchis): ”Acum mancam, apoi ne jucam/ne uitam la TV”.
- Daca apar comportamente negative in timpul servirii mesei (copilul refuza sa manance, arunca cu mancarea, tipa sau face crize de furie), finalizam masa si nu incercam sa-i oferim ca alternativa alimente preferate, nu insistam sa manance prin rugaminti sau amenintari. In mod surprinzator, copiii accepta mai greu alimentele noi atunci cand sunt recompensati sau fortati sa le manance si mananca mai putin atunci cand parintii sunt foarte insistenti si anxiosi.
In cazul in care dificultatile de alimentatie persista perioade lungi de timp si influenteaza dezvoltarea normala a copilului, se recomanda solicitarea unei evaluari medicale complexe deoarece acestea pot fi asociate atat cu tulburari somatice, cat si cu tulburari de natura psihica sau psihologica.
Dr. Simona Druga (Buzila), Medic specialist psihiatrie pediatrica, Centrul de psihiatrie si psihoterapie Mindcare
