| 02 Iulie 2010
Intotdeauna m-au fascinat povestile oamenilor in toate formele lor, dar cel mai adesea sunt impresionata cand asist la discutii intre mame despre nastere sau cand intalnesc familii care fac din evolutia copilului o poveste: ”mobila asta am cumparat-o cand avea ala mic vreo trei ani”; “da, da, mi-amintesc cand a fost: abia incepuse scoala”. Ai impresia ca daca nu deveneai parinte, nimic nu s-ar mai fi intamplat!
Cred ca fiecare poveste de parinte merita o carte dedicata. Daca ma intebati pe mine, as fi in stare sa va redau, ca si cand s-ar fi intamplat azi, fiecare moment emotionant de cand am devenit in mod constient si sublim deopotriva, mama si mai constient ca prima data, dar la fel de sublim, pentru a doua oara: tot Mama.
Cand am cunoscut-o pe Maria Culescu am fost incantata ca de fiecare data cand vad o femeie care are grija de casa, are o ocupatie care aduce venituri si isi creste cu demnitate copiii. Cand am aflat ca Maria Culescu, pe langa faptul ca a ajutat multi oameni in situatii limita, s-a ajutat chiar pe ea sa ramana Mama copiilor ei, am decis sa fac din povestea ei o “vedeta”. A acceptat cu generozitate sa va impartaseasca din experienta ei si vreau sa primiti cu drag de acum inainte toate “povestile de coperta” care vor urma in fiecare numar, povestile unor oameni ca mine, ca voi, ca noi toti : parinti cu bune si rele.
